Concepția satului

Satul a fost construit în perioada tarzie a barocului (1700-1780). În perioada barocă, construcția de orașe ideale a fost dorită și încurajată de catre domnitorii absolutisti. Orașul a fost considerat o lucrare completa, funcționala si calculată rațional. O caracteristică este regularitatea planului, predominant simetric-poligonal, adesea în continuarea ideilor lui Vitruv [Koch]

In noua provincie a Banatului, un domeniu de coroană, direct subordonat împăratului (1718 - 1778), absolutismul Habsburgic a devenit un motor decisiv in reamenajarea teritoriului in stil baroc. Pentru monarhia Habsburgică, Banatul partial distrus și depopulat din cauza razboiului, a devenit un câmp de experimentare binevenit. Aici puteau fi puse in aplicare, fără rezistență semnificativă și inițial și fără costuri ridicate, idei rezultate din domeniul absolutismului, al centralismului de stat in varianta vieneza de mercantilism - cameralismul. Daca în altă parte, au fost în primul rând reproiectate orașele creindu-se astfel opere de artă baroce complete, domnitorii Habsburgi din Banat au reușit să transorme un întreg peisaj intr-un monument. Satele din perioada theresiana (1763-1772) au fost fondate conform planurilor concepute de ingineri, fără a lua în considerare caracteristicile naturale ale terenului. Astfel, liniile stradale nu s-au subordonat teritoriului, ci figurii geometrice abstracte planificate. Planurile satului au fost elaborate de ingineri provinciali, ofițeri de artilerie și constructori de fortificații, la comanda biroului central responsabil din Viena, sau a administrației regionale din Timisoara.

Planul satului a fost desenat la Viena de către Ludwig Reischl: delineavit Ludovicus Reischl [Griselini, Teil 2, Tafel 1].

Plan Griselini

Au fost planificate 32 de locuri de casa cu 4 alei, aliniate exact în directia punctelor cardinale. Drumurile de nord și vest au fost păstrate. Drumul de sud poate fi recunoscut printr-un loc de casă mai mare. Chiar și cele 8 locuri de casa între străzi mai sunt vizibile. Diametrul interior este de aproximativ 210 m. Acestia sint 111 Kafters vienezi.

Griselini [Griselini] scria in anul 1780: „Amenajarea Charlottenburg-ului, care face un cerc in jurul unei plantatii de duzi aflata in centru, imi place in mod deosebit“;. Urmatorul plan este extras din cartea lui Griselini.

Despre acest ansamblu, Johann Caspar Steube scrie in 5. martie 1779 in scrisoarea a treia din Timisoara [Steube]:
„... acest sat este singurul sub forma circulara (chorographie). In mijlocul satului se gaseste o fintina acoperita cu apa foarte buna. In jurul fintinii se gaseste o plantatie de duzi in spatele careia se gasesc casele, acestea avind in curte grajdul si sura. Apoi urmeaza gradina unde se gaseste plantata vita de vie. Nici o casa nu este nici cu un deget mai inalta ca alta, si nici cu un picior mai distantata una fata de alta, avind un stil foarte frumos simetric; la fel si cele patru intrari in sat - au aceasi distanta una fata de alta“.

Si in ziua de azi se mai gasesc 34 de duzi batrini in incinta satului. Unii ar putea sa fi fost plantati inca pe timpul colonizarii.
Batrinii povestesc ca in timpul, sau dupa primul razboi mondial a aterizat un biplan pe un ogor din apropierea satului. Pilotul german a remarcat forma rotunda a satului si voia sa stie cine locuieste in acea localitate frumoasa.